Comorile Romaniei "Padurea Sliut"

Rezervatia naturala Padurea Slivut este situata pe raza localitatii Hateg, judetul Hunedoara. Accesul in rezervatie se face din soseaua nationala DN66, la 500m de la intrarea in orasul Hateg. Cea mai apropiata statie de cale ferata este in localitatea Subcetate.

Rezervatia naturala Padurea Slivut a fost infiintata in anul 1979 si are regim de arie protejata cu scop de ocrotire si conservare a unor habitate si specii importante sub aspect floristic, cu posibilitatea vizitarii in copuri stiintifice. Sunt admise si activitati turistice sau educative organizate, precum si valorificarea durabila a unor resurse naturale.

Padurea Slivut reprezinta un ecosistem natural cu cvercinee xeroterme, rest al unor suprafete forestiere mult mai extinse in trecut, dar restranse in prezent, ca urmare a activitatilor agricole. Dintre speciile reprezentative pot fi amintite: cerul si gorunul. Fauna este cea specifica zonei forestiere (caprior, mistret, iepure, cerb, vulpe), neexistand specii protejate.

Padurea a servit ca loc de adapost unei familii de zimbri adusi in anul 1958 din Polonia. In 1977, rezervatia a avut cel mai mare numar de exemplare:17. Cinci ani mai tarziu, sapte zimbrii au fost trimisi la Bucsani, langa Targoviste. In anul 2000, aici mai traia un singur exemplar. Ulterior au fost adusi de la Bucsani, un mascul si doua femele, in prezent existand patru exemplare. De-a lungul timpului, cu cei 47 de pui de zimbru nascuti in Padurea Slivut au fost populate si alte rezervatii ale tarii.

Datorita suprafetei mici a rezervatiei, in zona nu exista trasee turistice. Circulatia se face pe potecile de acces si pe drumul forestier. Intreaga suprafata a Padurii Slivut este inclusa in Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului.

Zimbrul este cel mai greu mamifer de uscat din Europa, cantarind de la 320 la 920kg. Un exemplar ajunge la 2,9m lungime si la o inaltime de 1,9m. Este mai inalt, dar mai putin masiv decat ruda sa apreciata, bizonul american. Zimbrii traiesc peste 25 de ani in captivitate, dar in salbaticie durata de viata este mai scurta. Ultimul zimbru din Romania a fost vanat in Transilvania, in anul 1790.

Parcul National Zion

Bolta Kolob

Parcul National Zion (declarat la 19 noiembrie 1919) asigura protectia unui peisaj desertic pe un teritoriu de 593km², in care sistemul de canioane, desi nu este remarcabil prin dimensiuni, atrage printr-un monument al naturii unic in lume. Este vorba de cea mai mare bolta-arcada din lume: bolta Kolob, cu o anvergura impresionanta (94,5m).

Parcul ocroteste si o fauna specifica desertului nord-american si oazelor sale: cervidee comune, puma si vulturul de aur. Pe langa aceste obiective, mai pot fi admirate si monumente naturale precum Mukuntuweap (din 1909), incorporat in Parcul National Zion in 1909.

Asociatia de Istorie Nationala din Zion (ZNHA) se preocupa de o continua supraveghere a parcului, dar si de informarea celor care viziteaza aceste locuri. Ea a organizat si o expozitie permanenta cu caracter profesional naturalist la Tuacahn pentru vizitarea careia este necesara o programare obtinuta prin inscrierea pe lista web a parcului (UtahWeather.net)

Parcul National Bryce

Parcul National Bryce este amplasat pe o ramnificatie a sistemului de canioane Colorado, de pe teritoriul sud-vestic al statului Utah. Numele sau provine de la un pionier mormon (Bryce Ebenezer) care a strabatut acest tinut in secolul al XIX-lea.

Unicitatea fenomenelor geologice si geomorfologice dintr-un spatiu destul de retras (Bryce este unul din cele mai mici parcuri nationale americane) a facut din acesta tinta milioanelor de vizitatori.

Pentru ocrotirea sa, arealul a fost declarat parc national in anul 1924.

Marele Canion al fluviului Colorado

Vizitatorii Mareluiteapta de la bun inceput o explicatie (din partea ghizilor care ii insotesc) cu privire la geologia acestei „carti deschise” a istoriei Pamantului. Formatiunile orizontale care se succed, suprapundandu-se, incep de la baza cu gresia de Tapeats, depusa in urma cu 550 de milioane de ani, si trec, apoi, succesiv prin stadii de depunere a nisipurilor cuartoase (Anges) si a calcarelor de Muav, ambele cambriene, apoi a formatiunilor permo-carbonifere: calcare rosii, straturi de Supai, nisipuri de desert cimentate, gresia de Coconino, calcarele de Kaibab, care s-au format cu aproape 250 de milioane de ani in urma si, peste toate, formatiunea de Moenkopi, de varsta triastica.

Este greu sa ne imaginam azi ca in ultimii 70 milioane de ani aceasta regiune a suferit o inaltare lenta, de ansamblu, care sa nu fi deformat aceste straturi., mai ales ca lor le-a trebuit milioane de ani ca sa se transforme din nisipuri si luturi plastice, prin cimentare sau metamorfozare (reciclareaparticulelor de cuart din nisipuri, ca urmare a presiunii exercitate de propria greutate, in formele ciudate pe care le vedem astazi.

In afara adimiratiei pentru peisajul unic pe glob, acest canion se constituie, prin acea sectiune deosebit de adanca, intr-un muzeu geologic al evolutiei proceselor de sedimentare si structurale, din ultima parte a celor 4,6 miliarde de ani, cat reprezinta lunga istorie a Pamantului. 

In ultimii 70 de milioane de ani, in partea vestica a podisului s-au succedat o serie de mari in care se varsau numeroase ape curgatoare ce strabateau un relief plan. Dintre acestea, cursul serpuitor al fluviului Colorado este cel care s-a instalat pe traseul ingustei depresiuni tectonice ramnificate, prin care o serie de afluenti formau, alaturi de fluviul Colorado, sistemul de canioane pe care le admiram astazi. Trebuie sa tinem seama si de faptul ca, in tot acest timp, platoul a cunoscut si o miscare continua de inaltare lenta, de peste 1000m, fata de nivelul marilor din vest, majoritatea apelor avand de compesat si aceasta tectonica potrivnica, pe langa rezostenta deosebita a tratelor mezozoice.