Aceste formaţiuni ascuţite de zăpadă par extrem de ameninţătoare, dând impresia de peisaj deloc prietenos. Formaţiunile poartă numele de „penitentes” şi pot fi văzute doar în Anzii de Chilieni şi din Argentina, la altitudini mai mari de 4000 de metri.
Au fost numite „penitentes” după numele pălăriilor ascuţite purtate de oamenii din zonă, care fac penitenţă pentru păcatele lor, conform tradiţiilor creştine. Cele mai înalte penitentes pot ajunge chiar şi până la 4 metri înălţime.
Pentru a vedea un lac care te poate ucide, fără ca măcar să intri în apă, vizitaţi Africa. În Camerun şi la graniţa dintre Rwanda şi Congo există trei lacuri cu potenţial mortal: Nyos, Monoun şi Kivu, toate trei lacuri vulcanice. Magma de sub scoarţă degajă dioxid de carbon în lacuri, rezultând pe fundul acestora un strat gros ce conţine dioxid de carbon în cantităţi mari.
În 1984, Lacul Monoun a explodat brusc, eliberând cantităţi mari de apă şi un nor de dioxid de carbon. 37 de oameni care trăiau în apropierea lacului au murit asfixiaţi de norul de CO2. Moartea lor a fost un mister timp de doi ani, până când lacul Nyos a explodat la rândul său, ucigând 1.700 de oameni din aceeaşi cauză – emisii majore de dioxid de carbon.
În lacurile Nyos şi Monoun au fost instalate conducte de ventilaţie în încercarea de a elibera progresiv dioxidul de carbon şi pentru a preveni viitoare dezastre. Lacul Kivu, care nu a erupt niciodată, nu este ventilat, însă companiile locale extrag metan din lac, pentru a genera energie electrică.
Locul in care norii se rostogolesc
Această formaţiune rară de nori tubulari apare cu regularitate într-un singur loc de pe Pământ: Golful Carpentaria din Nordul Australiei.
Aici, aceste formaţiuni noroase se formează în special în lunile de toamnă. Fenomenul are chiar un nume cu totul deosebit – Morning Glory Cloud (Splendoarea Dimineţii). În alte păţi ale lumii, aceşti nori tubulari apar foarte rar, iar fenomenul este asociat cu brizele marine şi, uneori, cu furtunile puternice.
Imaginaţi-vă o lume subterană în care cristale strălucitoare stăpânesc peşteri misteriose, ca nişte giganţi. Peştera de Cristale din Mexic, îngropată sub deşertul Chihuahua, chiar asta e. Aici s-au descoperit cristale enorme de selenit, unele având o lungime mai mare de 10 metri.
Aceasta lume fantastică nu poate exista decât într-un echilibru perfect. Peştera are 300 metri adâncime şi o cameră de magmă ce menţine temperatura la 58 grade Celsius, având o umiditate de 99%. Exploratorii trebuie să poarte un echipament de protecţie special dacă speră să supravieţuiască mai mult de câteva minute în peşteră, pentru a se bucura de vederea acestei minunăţii.
Locul unde tsunami matura muntii - Bhutan
Bhutanul, care este un spaţiu împrejmuit de ţărmuri înalte, devine un loc tot mai ameninţat de tsunami. Din cauza schimbărilor climatice, gheţarii din Himalaya se topesc, crescând riscul ruperii unor baraje de gheaţă care ar avea consecinţe catastrofale asupra satelor din zonă. Oamenii de stiinţă le numesc „inundaţii-fulger”, dar în limbajul comun sunt cunoscute ca tsunami de munte. În 1994, în urma unei astfel de inundaţii, au murit sute de oameni.
Autorităţile Bhutanului încearcă să diminueze pericolul prin drenarea unor lacuri glaciare mari şi prin consolidarea barajelor naturale. Astfel de izbucniri ale lacurilor glaciare se pot întâmpla oriunde în locurile în care se topesc gheţarii.
Potrivit guvernului Bhutan şi Naţiunilor Unite, din cele 2,674 de lacuri glaciare din ţară, 24 prezintă un asemenea risc, plasând Bhutanul în epicentrul acestui fenomen.
În Playa Racetrack din Death Valley, nu caii sau maşinile se plimbă prin zonă, ciaceste stânci masive şi grele, care lasă urme evidente ale deplasării lor.
Pentru acesta însă, ele nu au nevoie, cum s-ar crede, de „furtuna perfectă”. Potrivit cercetătorilor de la NASA Goddard, la temperaturile potrivite, când se formeză la sol un strat alunecos, aceste roci încrustate cu gheaţă încep să valseze la prima briză mai hotărâtă.
Pentru a vă face o idee despre cum arăta Pământul acum multă vreme, mergeţi înGolful Shark din Australia, unul dintre foarte puţinele locuri de pe planetă unde se pot vedea stromatolite vii.
Aceste structuri sunt formaţiuni şlefuite de sedimente, construite de mii de ani de cianobacterii şi alge verzi-albastre.
Stromatolitele din Golful Shark au câteva mii de ani şi sunt aproape identice cu formele de viaţă care mişunau pe Pământ acum 3,5 miliarde de ani, când oxigenul reprezenta doar 1% din atmosferă. Deşi aceste forme de viaţă se găsesc în întreaga lume, stromatolitele din Golful Shark ating punctul lor maxim de complexitate şi abundenţă.
Locul in care corali cresc asemenea ciupercilor
Singurele locuri de pe Pământ unde poate fi întâlnită această formaţiune stranie, sunt coastele de nord-est a Braziliei şi Parcul Naţional Marin Abrolho. „Chapeiroes” sunt coloane izolate de corali care cresc pe fundul mării şi au o structură similară cu cea a ciupercilor. Acestea au diferite forme şi mărimi, iar exemplarele uriaşe pot ajunge la mai mult de 20 metri înălţime, cu un diametru în vârf de până la 50 de metri.
Potrivit studiilor Organizaţiei Conservation International, schimbările climatice ameninţă aceste recife unice. În încercarea de a le proteja, cercetătorii fac tot posibilul să înţeleagă modul în care aceşti corali reacţionează la schimbările de mediu.
În adâncurile ocenului, atunci când plăcile tectonice se despart, se formează masivi subacvatici giganţi. Pentru a vedea cu proprii ochi o creasta muntoasă care se formeză în mod normal numai în mijlocul oceanului, mergeţi în Islanda, singurul loc în care aceste forme de relief apar la suprafaţa pământului.
Acest punct, încă activ geologic şi cunoscut sub numele de Ridge Reykjanes,marchează o graniţă destul de neclară între plăcile tectonice ale Amercii de Nord şi Eurasia. Datorită vulcanismului deosebit din regiune, erupe uneori, eliberând la suprafaţă lava care se întăreşte, formând o nouă crustă.
Foarte rar se arată cer senin la gura de vărsare a râului Catatumbo din Venezuela. Aici e furtună o dată la două nopţi – şi asta deoarece este punctul în care vânturile calde şi umede se întâlnesc cu crestele Anzilor, explodând în furtuni electrizante.Fulgerul este atât de prezent, încât se spune că navigatorii nu au nevoie de repere în călătoriile lor.
Un poem din secolul al XVI-lea spune că oraşul Maracaibo a fost salvat de atacul piratului englez Sir Francis Drake în 1595, când lumina fulgerelor a trădat prezenţa trupelor atacatoare, avertizându-i pe locuitorii oraşului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu