Marele Zid Chinezesc, Stiati ca...!

Stiati ca marele Zid Chinezesc este una din cele “7 noi minuni ale lumii” ?

Contrar legendelor urbane, Marele Zid Chinezesc nu este vizibil de pe luna (cu ochiul liber). Desi impresionant ca lungime, inaltimea maxima a  acestuia (9.1 metri) si cromatica asemanatoare elementelor  geografice care il inconjoara fac imposibila observarea lui de pe Luna cu ochiul liber. Aceasta legenda despre Zid a aparut prima oara intr-o serie de benzi desenate americane. 

Termenul defineste, de fapt, o serie de mai multe fortiicatii construite de-a lungul a catorva sute de ani? Primele sectiuni din zid au fost construite inca din secolul 5 i.Hr.

Zidul se intinde pe o distanta de 6.400 km. El incepe din est, de la trecatoarea Shanhaiguan, si continua pana in zona de vest a tarii, in zona de lacuri denumita Lop Nur.

Primele fortificatii au fost construite inainte de crearea Imperiul Chinez de catre conducatorii chinezi de triburi care doreau sa se apere de atacurile reciproce. Aceste ziduri initiale au fost distruse de catre primul imparat al Chinei, Qin Shi Huang., de-a lungul unei perioade de 12 ani.

In timpul dinastiei Qin a inceput construirea a ceea ce astazi denumim “Marele Zid Chinezesc”. El a ridicat acest zid pentru a proteja zona de nord a Chinei de atacurile populatiei nomade Xiongnu.

Dupa infrangerea impotriva populatiei oirat (triburi mongole) in Batalia de la Tumu (1449), conducatorii Dinastiei Ming au reinviat conceptul zidurilor de aparare. Acesta a fost vazut ca ultima solutie in fata atacatorilor nomazi, in urma esecurilor campaniilor militare de cucerire a lor.

Se estimeaza ca un milion de chinezi si-au indeplinit serviciul militar ca garzi ale Zidului. Stagiul militar desfasurat in cadrul turnurilor de paza ale zidului nu erau bine privite de catre soldati din cauza conditiilor vitrege de locuit (atat vara cat si iarna) si a hranei insuficiente, coroborate cu dorul de casa si familie.

Se presupune ca, de-a lungul timpului, intre doua si trei milioane de chinezi au murit in timpul constructiei Zidului.

Nu exista nicio harta care sa prezinte intreaga constructive. Acesta este inca un semn al complexitatii acestei megastructuri arhitectonice.

Dincolo de implicatiile sale militare, zidul a avut si consecinte economice si comerciale. Zidul a reprezentat o buna protectie pentru negustorii europeni care au putut, la adapostul proetctiei Zidului, sa isi desfasoare netulburati negotul.

Pe 9 iulie 2005 Danny Way, un skateboard-er profesionist, a devenit prima persoana din lume care a sarit peste Marele Zid Chinezesc, ajutat de un vehicul nemotorizat.

Cea mai celebra legenda care inconjoara misticul din jurul acestei constructii este cea a sotiei unui barbat chinez decedat in timpul constructiei Zidului. Meng Jiangnu a venit sa isi viziteze sotul care lucra la Zid, fara sa stie ca acesta decedase. Pentru ca ceilalti constructori nu au putut sa ii spuna adevarul si au mintit-o ca sotul ei este “in urmatorul turn” ea a mers din turn in turn de la un capat la altul al Zidului. In final, la ultimul turn, a aflat adevarul si a inceput sa planga atat de tare incat lacrimile ei au creat o bresa in Zid. Astazi, acolo este un templu in cinstea ei.

In timpul utilizarii acestuia ca fortificatie de aparare, Marele Zid Chinezesc avea si un sistem, avansat pentru acea data, de comunicatii. Acesta folosea fumul si focul pentru a transmite diverse mesaje intre turnurile de control al Zidului. In caz de pericol se puteau alerta usor armatele stationate in baze militare de-a lungul structurii.

Marele Zid Chinezesc este, in anumite portiuni, intr-o stare avansata de degradare sau chiar a fost distrus. Alaturi de capriciile naturii (vant, furtuni de nisip, cicluri repetate inghet-dezghet), printre inamicii Zidului se numara si oamenii care il vandalizeaza sub diverse forme (cea mai frecventa forma de vandalism o reprezinta vanzarea de portiuni mici din zid sub forma de suvenir).

Exista si un maraton care se desfasoara de-a lungul sau chiar pe Zidul Chinezesc. Aceasta forma de maraton este mult mai grea decat cele obisnuite deoarece implica urcarea si coborarea a aproximativ 3.700 de trepte de catre participanti.

Muntii de Diamant - Muntii Kumgang

Muntii de Diamant reprezinta partea nordica a lantului muntos Taebaek ce se desfasoara paralel cu tarmul Marii Japoniei, de la Wansan la Tonghae, pe aproape 130km. Sectorul nordic are 60km si tine de la Wansan, in nord, pana la Pasul Baikma, in sud. Datorita tectonicii din vecinatatea bazinului Marii Japoniei si proceselor de cutare prin care au luat nastere Muntii de Diamant, straturile de roci cu duritati diferite au fost adesea redresate pana la verticala, astfel ca pe suprafata lor de aproape 2400km² au fost inventariate peste 12000 de varfuri. Unele dintre acestea sunt simple ace de granit sau de gresie, altele masive cu aspect de maguri sau de forma unor turnuri, culminand cu Muntele Biro (1638m).

Coloane de bazalt

Ca sa patrundem in partea centrala a Muntilor de Diamant (Muntii Kumgang), acolo unde sunt cele mai multe forme ciudate de relief, trebuie sa mergem pe soseaua modernizata ce leaga Wonsan de Ondjeung. Drumul pitoresc se inscrie aproape de linia de tarm, o succesiune de 20 de golfuri cu plaje larg arcuite, separate de promontorii stancoase sau impadurite.

Muntii Kumgang, ocupa o suprafata de 2400km²; de pe piscul lor cel mai inalt, Biro bong (1683m), poti cuprinde cu privirea, de la nord la sud, creasta lunga de 60km, dar, de asemenea, poti urmarii, de la vest la est, cele trei culmi paralele dispuse pe circa 40km. Peisajul lor se schimba de la un sezon la altul, scotand in evidenta mai multe aspecte atragatoare, de aceea, muntii poarta mai multe nume.

Turnul Myohyang este un munte celebru prin aspectele unice ale formelor de relief. Acesta se compune, de fapt, dintr-o grupare de creste cu altitudini de 1000-1900m, care se unesc, formand imaginea unui munte unic ce tasneste parca din apele marii. In realitate, apropierea de mare a fost cauza aparitiei unei faleze insotite de piloni si arcade. In spatele lor, crestele ce ies din apele marii dau nastere unei puzderii de insulite ce formeaza un peisaj magnific.

Comorile Romaniei "Cheile Taiei"

Rezervatia Naturala Cheile Taiei este situata in partea nord-estica a Depresiunii Petrosani, la contact cu Muntii Sureanu, la 6km nord de Petrila, judetul Hunedoara, avand o suprafata de doua hectare. Accesul in rezervatie se face din DN66, pana in orasul Petrila, apoi pe drumul forestier Taia-Auselu. Principalul punct de atractie al rezervatiei este reprezentata de cheile paraului Taia.

Cheile sunt sculptate in calcare jurasice ale Pietrei Lesului si sunt strabatute de paraul Taia, un afluent al Jiului de Est. Altitudinea este cuprinsa intre 730 si 1150m. In zona respectiva, exista soluri clinohidromorfe (soluri negre de faneata umeda) si rendzine, care s-au format pe calcare in conditii de umiditate ridicata, caracteristica solurilor de padure.

Cea mai mare parte a regiunii este acoperita cu paduri de foioase, care, pe alocuri, ca urmare a activitatii umane, au cedat locul pasunilor si fanetelor.suprafata propriu-zisa a ariei protejate este formata din stanci, pe care se afla foarte putina vegetatie, din cauza lipsei solului; majoritatea plantelor sunt din categoriile ierburi si arbusti.

In anul 1983 au fost puse bazele echipei de alpinism a Clubului Jiul Petrila care, pe langa participarea la competitii interne, a realizat amenajarea unor trasee de escaladat in Cheile Taiei. Superbele chei, sapate in calcarul Muntilor Sureanu si declarate monument al naturii, au devenit, in acest fel, o baza sportiva care a intrat in circuitul competitiilor nationale.

Perla Oceanului Indian "Arhipelagul Seychelles"

Locuitorii zonelor temperate viseaza adesea la destinatii exotice, cu vegetatie luxurianta care sa acopere spatii montane ce cad brusc in apele calde ale oceanului. Tot mai multi turisti prefera astfel de arii cu populatii indigene, ale caror ocupatii traditionale valorifica resursele uscatului limitat si ale marii infinite. Printre aceste destinatii se numara si 115 insule (totalizand o suprafata de 455 km²) care formeaza arhipelahul Seychelles situat in Oceanul Indian, la nord-est de Madagascar. Aceste insule magice, datorita nuantelor ce se imbina extrem de placut, de la bleu-turcuazul apelor si verdele crud al unei vegetatii exuberante, pana la culoarea celui mai fin nisip al plajelor, par un colier de perle insirate pe albastrul profund al Oceanului Indian.

Se pare ca primele contacte cu insulele Seychelles dateaza din secolul al IX-lea. Intai atestarea ii apartine insa lui Ibn Majad (1462), care mentioneaza denumirea de „Zarine” (ceea ce inseamna in limba persana „insula aurita”), atribuita probabil insulei principale, Mahe. Portughezul Vasco de Gama, in drumul sau spre Indii, descopera acest arhipelag, in anul 1502. Denumirea de Zarine este extinsa la principalele 7 insule ale arhipelagului, in timpul lui Suleyman El Mahri, cand acestea vor fi denumite „sete irmas”, adice cele „sapte surori”.

Activitatile turistice se bazeaza pe un potential natural si cultural foarte ridicat. Dintre cele 115 insule, 42 sunt granitice, avand forme rotunjite si aparand ca adevarate inselberguri, datorita eroziunii puternice si indepartarii invelisului de sol. Celelalte 73 de insule sunt de natura coraligena, uneori cu doar cativa metri deasupra nivelului marii, aflandu-se in diferite stadii de evolutie, de la recifi la atoli. Altitudinea redusa si lipsa apei potabile au facut ca o mare parte dintre aceste insule sa nu fie locuite permanent. Spre deosebire de acestea, insulele granitice prezinta altitudini mai mari, fara a depasi 1000m (varful Morne Seychellois, 905m, in insula Mahe).

Conditiile climatice, caracterizate printr-o umiditate foarte ridicata si prin ploi abundente, mai ales in perioada decembrie-mai, favorizeaza o vegetatie tropicala luxurianta, cu specii lemnoase de esenta rara si cu palmieri, dintre care se detaseaza cocotierul de mare. Acesta este un arbore gigant care produce un numar redus de nuci (aproximativ30), ce se coc in circa 10ani si ating pana la 25kg fiecare. Printre speciile de animale, se remarca faimoasele testoase de mare (peste 200.000 de exemplare, avand fiecare in jur de 300kg), precum si mai mult 800 specii de pesti specifici Marilor Sudului.

Comorile Romaniei "Padurea Sliut"

Rezervatia naturala Padurea Slivut este situata pe raza localitatii Hateg, judetul Hunedoara. Accesul in rezervatie se face din soseaua nationala DN66, la 500m de la intrarea in orasul Hateg. Cea mai apropiata statie de cale ferata este in localitatea Subcetate.

Rezervatia naturala Padurea Slivut a fost infiintata in anul 1979 si are regim de arie protejata cu scop de ocrotire si conservare a unor habitate si specii importante sub aspect floristic, cu posibilitatea vizitarii in copuri stiintifice. Sunt admise si activitati turistice sau educative organizate, precum si valorificarea durabila a unor resurse naturale.

Padurea Slivut reprezinta un ecosistem natural cu cvercinee xeroterme, rest al unor suprafete forestiere mult mai extinse in trecut, dar restranse in prezent, ca urmare a activitatilor agricole. Dintre speciile reprezentative pot fi amintite: cerul si gorunul. Fauna este cea specifica zonei forestiere (caprior, mistret, iepure, cerb, vulpe), neexistand specii protejate.

Padurea a servit ca loc de adapost unei familii de zimbri adusi in anul 1958 din Polonia. In 1977, rezervatia a avut cel mai mare numar de exemplare:17. Cinci ani mai tarziu, sapte zimbrii au fost trimisi la Bucsani, langa Targoviste. In anul 2000, aici mai traia un singur exemplar. Ulterior au fost adusi de la Bucsani, un mascul si doua femele, in prezent existand patru exemplare. De-a lungul timpului, cu cei 47 de pui de zimbru nascuti in Padurea Slivut au fost populate si alte rezervatii ale tarii.

Datorita suprafetei mici a rezervatiei, in zona nu exista trasee turistice. Circulatia se face pe potecile de acces si pe drumul forestier. Intreaga suprafata a Padurii Slivut este inclusa in Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului.

Zimbrul este cel mai greu mamifer de uscat din Europa, cantarind de la 320 la 920kg. Un exemplar ajunge la 2,9m lungime si la o inaltime de 1,9m. Este mai inalt, dar mai putin masiv decat ruda sa apreciata, bizonul american. Zimbrii traiesc peste 25 de ani in captivitate, dar in salbaticie durata de viata este mai scurta. Ultimul zimbru din Romania a fost vanat in Transilvania, in anul 1790.

Parcul National Zion

Bolta Kolob

Parcul National Zion (declarat la 19 noiembrie 1919) asigura protectia unui peisaj desertic pe un teritoriu de 593km², in care sistemul de canioane, desi nu este remarcabil prin dimensiuni, atrage printr-un monument al naturii unic in lume. Este vorba de cea mai mare bolta-arcada din lume: bolta Kolob, cu o anvergura impresionanta (94,5m).

Parcul ocroteste si o fauna specifica desertului nord-american si oazelor sale: cervidee comune, puma si vulturul de aur. Pe langa aceste obiective, mai pot fi admirate si monumente naturale precum Mukuntuweap (din 1909), incorporat in Parcul National Zion in 1909.

Asociatia de Istorie Nationala din Zion (ZNHA) se preocupa de o continua supraveghere a parcului, dar si de informarea celor care viziteaza aceste locuri. Ea a organizat si o expozitie permanenta cu caracter profesional naturalist la Tuacahn pentru vizitarea careia este necesara o programare obtinuta prin inscrierea pe lista web a parcului (UtahWeather.net)

Parcul National Bryce

Parcul National Bryce este amplasat pe o ramnificatie a sistemului de canioane Colorado, de pe teritoriul sud-vestic al statului Utah. Numele sau provine de la un pionier mormon (Bryce Ebenezer) care a strabatut acest tinut in secolul al XIX-lea.

Unicitatea fenomenelor geologice si geomorfologice dintr-un spatiu destul de retras (Bryce este unul din cele mai mici parcuri nationale americane) a facut din acesta tinta milioanelor de vizitatori.

Pentru ocrotirea sa, arealul a fost declarat parc national in anul 1924.

Marele Canion al fluviului Colorado

Vizitatorii Mareluiteapta de la bun inceput o explicatie (din partea ghizilor care ii insotesc) cu privire la geologia acestei „carti deschise” a istoriei Pamantului. Formatiunile orizontale care se succed, suprapundandu-se, incep de la baza cu gresia de Tapeats, depusa in urma cu 550 de milioane de ani, si trec, apoi, succesiv prin stadii de depunere a nisipurilor cuartoase (Anges) si a calcarelor de Muav, ambele cambriene, apoi a formatiunilor permo-carbonifere: calcare rosii, straturi de Supai, nisipuri de desert cimentate, gresia de Coconino, calcarele de Kaibab, care s-au format cu aproape 250 de milioane de ani in urma si, peste toate, formatiunea de Moenkopi, de varsta triastica.

Este greu sa ne imaginam azi ca in ultimii 70 milioane de ani aceasta regiune a suferit o inaltare lenta, de ansamblu, care sa nu fi deformat aceste straturi., mai ales ca lor le-a trebuit milioane de ani ca sa se transforme din nisipuri si luturi plastice, prin cimentare sau metamorfozare (reciclareaparticulelor de cuart din nisipuri, ca urmare a presiunii exercitate de propria greutate, in formele ciudate pe care le vedem astazi.

In afara adimiratiei pentru peisajul unic pe glob, acest canion se constituie, prin acea sectiune deosebit de adanca, intr-un muzeu geologic al evolutiei proceselor de sedimentare si structurale, din ultima parte a celor 4,6 miliarde de ani, cat reprezinta lunga istorie a Pamantului. 

In ultimii 70 de milioane de ani, in partea vestica a podisului s-au succedat o serie de mari in care se varsau numeroase ape curgatoare ce strabateau un relief plan. Dintre acestea, cursul serpuitor al fluviului Colorado este cel care s-a instalat pe traseul ingustei depresiuni tectonice ramnificate, prin care o serie de afluenti formau, alaturi de fluviul Colorado, sistemul de canioane pe care le admiram astazi. Trebuie sa tinem seama si de faptul ca, in tot acest timp, platoul a cunoscut si o miscare continua de inaltare lenta, de peste 1000m, fata de nivelul marilor din vest, majoritatea apelor avand de compesat si aceasta tectonica potrivnica, pe langa rezostenta deosebita a tratelor mezozoice.

Cel mai periculos loc turistic din lume

Mănăstirea Huasan se află pe unul dintre cei 5 munţi sacri ai Chinei. Muntele are 5 piscuri, piscul de sud fiind cel mai înalt, 2 160 m. Cunoscut sub numele de “Monarh al Huasan-ului”, piscul de sud este favoritul celor care iubesc căţăratul pe munte, unicul mod de căţărare fiind o cărare de 15 Km cu un singur lanţ de support.

Cărarea începe la “Scările Cerului”, un set de scări foarte abrupte, sculptate în roca muntelui şi având de o parte şi alta lanţuri foarte bine strânse pentru susţinere. Scările devin din ce în ce mai abrupte pe măsură ce cărarea duce spre vârful piscului.

Se ajunge mai intâi pe “Creasta Dragonului Negru”, urcând pe o cărare foarte abruptă şi îngustă, apoi se coboară, tot pe o cărare foarte abruptă şi îngusta spre trecatoarea Jinsud. De aici sunt 2 opţiuni: măreţul pisc vestic sau primejdiosul şi lungul drum spre piscul de nord. Din piscul de vest se poate lua telegondola spre piscul sudic.

Cea mai periculoasă parte este Changkong Zhan unde localnicii au securizat de o parte şi de alta stânca cu plăci late de lemn, având 40 cm laţime. Pentru a-şi continua drumul vizitatorii trebuie sa păşească pe acele plăci.

Ceea ce face şi mai periculos acest drum este traficul pe 2 cărari: cei care se duc şi cei care se întorc. Vântul sau ploaia măresc dificultatea drumului, ca să nu menţionam şi echipamentul vizitatorilor, în special studenţii care nu au încalţări speciale pentu căţărat, haine călduroase sau orice alt echipament adecvat.

Cei care reusesc să ajungă pe varsul sudic sunt răsplatiti cu o privelişte înconjuratoare a munţilor şi de asemenea cu râul Galben.

Dacă te caţeri 4-6 ore noaptea, pe piscul de est, denumit şi piscul “Soarelui Răsare”, un minunat răsărit de soare te va ului odată ajuns in vârf. Piscul de est conţine căteva peisaje de scenă, cum ar fi: statuia lui Chentuan în peştera Sanmao şi un pavilion numit “Pavilionul cu dale de fier” şi un set de piese de şah din fier.

Odată întors din “verticalul” pelegrinaj, poţi sărbatori cu  speciaitatea locală “yang rou pao mo”, un fel de supă de capră, jelew din fasole scrobită cu oţet, paste cu usturoi şi sos picant sau un pachet de tăieţei.

Dacă această neprietenoasă căţărare te intimidează, provincia Shaanxi  are numeroase alte atracţii ca să-ţi capteze atenţia. Shaanxi este teritoriul Xian, punctul de pornire al vechiului drum al mătăsii, “Silk Road”, şi locul unde se află “armata de teracotă”. Deasemenea în aceasta provincie se mai află 60 de aşezari din Paleolitic şi Neolitic, 72 de morminte ale împăraţilor, 20 de palate imperiale, 2.604 clădiri antice şi 1.200 temple şi mănăstiri, destul pentru a satisface apetitul orcărui iubitor de istorie.